Serbia

       

Forma de guvernamant: republica parlamentara
Suprafata: 88.361 km²
Populatia: 10.147.398 locuitori
Limba oficiala: sarba
Religii: ortodoxa 65%, musulmana 19%, romano-catolica 4%, protestanta 1%, altele
Capitala: Belgrad
Moneda: dinar sarb; in Kosovo: euro
Ziua nationala: Ziua Sf. Vitus, 28 iunie
Fus orar: UTC +1/+2
Domeniu Internet: .rs
Prefix telefonic: +381

 

 

SEEBIA (in sarba Srbija / Србија), oficial Republica Serbia (in sarba Република Србија/Republika Srbija) este o tara situata in centrul si sud-estul Europei. Teritoriul acopera partea de sud a Campiei Panonice si partea centrala a Balcanilor. Serbia se invecineaza cu Ungaria in nord; cu Romania si Bulgaria in est; Republica Macedonia in sud; iar cu Muntenegru, Bosnia si Hertegovina si Croatia in vest; granita cu Albania este în disputa. Belgrad, care este capitala si cel mai mare oras al Serbiei, este de asemenea printre cele mai mari din Europa de Sud-Est.

Dupa migratia slavilor in Balcani, sarbii au format un stat medieval, care s-a dezvoltat in Taratul Sarb, iar extinderea maxima a avut loc in secolul XIV. In secolul XVI, statul sarbesc a fost cucerit de otomani. Serbia si-a recastigat independenta fata de Imperiul Otoman intr-o revolutie sarba din secolul XIX si in acelasi timp si-a extins teritoriul. Voivodina, fosta provincie regala a Imperiului Habsburgic, s-a unit cu Serbia in 1918. Dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial, statul s-a unit cu celelalte state slave din Balcanii de Vest formand un stat iugoslav, care a existat in diferite forme politice pana in 2006, cand Serbia si-a recastigat independenta.

In 18 februarie 2008, parlamentul provinciei sarbe Kosovo, avand o populatie majoritara albaneza, a declarat independenta. Raspunsul din partea comunitatii internationale a fost mixta. Serbia nu recunoaste independenta si considera Kosovo ca fiind provincie autonoma guvernata de ONU.

 

Istorie

Radacinile statului se intind pana in secolul al VII-lea si se suprapun istoriei Dinastiei Vlastimirović. Un regat sarb, cu capitala la Duklja, a luat fiinta in secolul al XI-lea, gasindu-si sfarsitul spre finele secolului urmator.

Serbia medievala s-a format in jurul regiunii Raška, in secolul al XII-lea avand ca figura centrala pe Marele Jupan Stefan Nemanja. In anul 1220, sub conducerea lui Stefan Intai, Serbia a devenit regat, iar in anul 1346 Stefan Dušan a infiintat Imperiul Sarb, dezintegrat in urma infrangerii in fata turcilor otomani in anul 1389. Batalia istorica a avut loc la Kosovo. Nordul Serbiei a fost cucerit si el prin caderea cetatii Smederevo in anul 1459, urmand Bosnia cativa ani mai tarziu si Hertegovina in 1482.

Intre anii 1459 - 1804, Serbia in pofida a trei invazii austriece si a numeroase rebeliuni, a ramas sub conducerea Imperiului Otoman. Viata religioasa a fost dominata de Islam, fapt care a dus la numeroase convertiri. Cei convertiti au preluat denumirea de musulmani, iar mai tarziu pe cea de bosniaci, refuzand sa mai fie identificati drept de sarbi.

Revolta anilor 1804 - 1813 condusa de catre Đorđe Petrović (cunoscut si sub denumirea de Karađorđe - "George cel Negru"), si revolta din anul 1815, a dus la infiintarea Principatului Serbiei. Avand o autonomie larga fata de Imperiul Otoman, este considerat precursorul Serbiei moderne.

Intre anii 1815 - 1903, Serbia a fost condusa de catre Dinastia Obrenović, cu exceptia perioadei dintre anii 1842 - 1858, cand la conducerea tarii s-a aflat Printul Aleksandar Karađorđević. In anul 1903, Dinastia Obrenović a fost inlocuita de catre Dinastia Karađorđević, descendenta a lui Đorđe Petrović.

Lupta pentru modernizarea societatii, pentru drepturile omului si pentru un stat national au durat aproape trei decenii si s-a incheiat cu adoptarea constitutiei la 15 martie 1835. In 1876, Muntenegru, Serbia, si Bosnia au declarat razboi Imperiului Otoman si au proclamat unirea. Totusi, Tratatul de la Berlin din 1878, care a fost semnat la Congresul de la Berlin de catre Marile Puteri, a acordat deplina independenta doar Serbiei si Muntenegrului, lasand Bosnia si Raška, Austro-Ungariei, care a blocat unirea lor pana la Razboaiele Balcanice din 1912 si 1913 si Primul Razboi Mondial.

Asasinarea la 28 iunie 1914 a Arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei la Sarajevo in Austro-Ungaria de catre Gavrilo Princip, un sustinator al unitatii slavilor de sud, supus austriac si membru al organizatiei Bosnia Tanara, a servit drept pretext pentru ca Austro-Ungaria sa declare razboi Serbiei. Rusia a inceput sa isi mobilizeze trupele pentru apararea aliatei sale, Serbia, ceea ce a dus la declaratia de razboi a Germaniei impotriva Rusiei in vederea sustinerii aliatei acesteia Austro-Ungaria. Totusi, de vreme ce strategii militari germani doreau să evite un razboi pe doua fronturi atat impotriva Rusiei cat si impotriva Frantei, acestia au atacat mai intai Franta. In cele din urma, aceasta a culminat cu atragerea in razboi a tuturor Marilor Puteri europene. Armata sarba a castigat cateva victorii importante impotriva Austro-Ungariei in timpul Primului Razboi Mondial, dar a fost coplesita in final de fortele unite ale Germaniei, Austro-Ungariei si Bulgariei. In Primul razboi mondial Serbia a avut 1 260 000 de victime - 28 % din totalul populatiei sale si 58 % din populatia sa masculina.

In anul 1918, Serbia fonda impreuna cu Muntenegru, Regatul sarbilor, croatilor si slovenilor, cunoscut mai tarziu sub denumirea de Regatul Iugoslav. In timpul celui de-al II-lea razboi mondial, Serbia a fost un stat marioneta a Germaniei Hitleriste. Teritoriul sau includea Serbia Centrala de azi si partea vestica a Banatului.

In 1945 Serbia a devenit parte a unei federatii, cea de-a doua Iugoslavie, Republica Socialista Federativa Iugoslavia, condusa de Iosip Broz Tito pana la moartea acestuia in 1980.

De la caderea celei de-a doua Iugoslavii in 1992 și pana in 2003, Serbia a format, impreuna cu Muntenegru, Republica Federala Iugoslavia. In ciuda razboiului civil din tarile vecine, Croatia si Bosnia-Hertegovina, in Serbia a fost pace pana in 1998, desi o parte din institutiile si conducerea tarii au sustinut pe sarbii bosniaci si pe cei din Croatia in aceste conflicte, inarmandu-I si dirijandu-le trupele.

Intre 1998 si 1999, ciocnirile din Kosovo dintre fortele de securitate sarbe si iugoslave pe de-o parte si Armata de Eliberare din Kosovo pe de alta parte, au condus la bombardamentele NATO, care au durat 78 de zile. Atacurile au fost oprite cand presedintele iugoslav Slobodan Milošević a acceptat sa retraga fortele de securitate, inclusiv armata si politia din Kosovo. Acestea au fost inlocuite cu o forta internationala, iar Kosovo a ramas, formal, in cadrul federatiei Iugoslave.

Intre anii 2003 - 2006, Serbia a fost parte a Uniunii Statale Serbia si Muntenegru. In data de 21 mai 2006, Muntenegru a hotarat in urma unui referendum iesirea din uniune - 55.5% dintre voturi au fost in favoarea independentei. Pe 3 iunie, Parlamentul Muntenegrului a declarat independenta tarii, iar pe 5 iunie, Adunarea Nationala a Serbiei a declarat Serbia succesoare in drepturi a Uniunii Statale.

La alegerile prezidentiale din 27 iunie 2004, a fost ales ca presedinte Boris Tadić (instalat

in functie in 11 iulie).

Pe 20 ianuarie 2008 au avut loc alegeri prezidentiale, soldate (3 februarie) cu realegerea lui Boris Tadić.

 

Geografie

Serbia este situata in cuprinsul a doua regiuni istorico-geografice, Balcanii de Vest si partea de sud a Campiei Panoniei. Are granite comune cu Albania, Muntenegru, Bosnia și Hertegovina, Bulgaria, Croatia, Macedonia, Romania si Ungaria. Fara a avea iesire directa la mare, Serbia are acces prin intermediul Dunarii la Marea Neagra si Europa Centrala.

Cu un relief variat, campii fertile in partea de nord, Voivodina, dealuri si munti in partea de sud-est, teritoriul Serbiei este strabatut de Dunare si de raul Morava, tributar al fluviului.

Clima este continentala in nordul tarii, cu ierni reci si veri umede si calde, iar in partea sudica are influente mediteraneene, cu veri secetoase.

 

Impartire administrativa

Serbia este divizata in 29 de judete, 5 dintre ele in Kosovo, si orasul Belgrad. Judetele au in componenta 108 de diviziuni administrative. Serbia cuprinde de asemenea 2 provincii autonome: „Kosovo si Metohija” aflata in partea de sud a tarii, actualmente aflata in administrarea Natiunilor Unite, si „Voivodina” in partea de nord.

 

Orase

Orasele importante cu peste 100.000 de locuitori potrivit recensamantului din anul 2002:

Belgrad: 1.119.642 si 1.576.124 in zona metropolitana

Novi Sad: 216.582

Priština: 200.000 (estimare 2002), 262.686 (estimare 2006)

Niš: 173.724

Kragujevac: 146.373

Prizren:121.000 (estimare 2002), 165.227 (estimare 2006)

Subotica: 99.981

 

Politica

Pe data de 4 februarie 2003 Parlamentul Republicii Federale Iugoslavia a consimtit o mai larga autonomie a celor doua entitati componente, Serbia si Muntenegru, in cadrul unei federatii, cea a Serbiei si Muntenegrului.

Dupa caderea lui Slobodan Milošević pe 5 octombrie 2000, republica a fost guvernata de catre Opozitia Democrata din Serbia. Gradual, tensiunile s-au acumulat in cadrul coalitiei, sfarsind prin parasirea acesteia de catre Partidul Democrat din Serbia (DSS), Partidul Democrat (DS) ramanand singur la guvernare. In anul 2004, DSS a castigat alegerile parlamentare si a format noul guvern al Serbiei impreună cu G17 Plus si coalitia SPO-NS. Guvernul are de asemenea sprijinul Partidul Socialist al Serbiei (SPS). Primul-ministru sarb este Vojislav Koštunica, liderul DSS.

Presedintele Serbiei este Boris Tadić, liderul partidului DS, ales cu 53% de voturi in turul al doilea al alegerilor prezidentiale tinute pe 27 iunie 2004.

 

Cultura

Serbia are una dintre cele mai variate culturi ale Europei. Frontiere intre imperii mari au fost stabilite pe teritoriul actualei Serbia, in mai multe epoci ale istoriei europene : intre partea vestica si cea estica a Imperiului Roman; intre Regatul Ungariei, Imperiul Bulgar si cel Bizantin; si intre Imperiul Otoman si Imperiul Austriac (mai tarziu Austro-Ungar). Drept rezultat, in timp ce nordul Serbiei poate fi numit „centru-european”, sudul apartine mai degraba Estului Europei. Desigur, ambele regiuni s-au influentat reciproc, asa ca o separare intre nord si sud este mai degraba artificiala.

Influenta Imperiului Bizantin asupra Serbiei a fost poate cea mai importanta. Sarbii sunt crestini ortodocsi, avand o Biserica nationala - Biserica Ortodoxa Sarba. Folosesc atat alfabetul chirilic, cat si cel latin, datorita influentelor atat estice, cat si vestice. Manastirile din Serbia, construite in special in Evul Mediu, sunt poate cea mai buna dovada a influentei bizantine si ortodoxe, dar si a Europei vestice (romanice). Majoritatea reginelor din istoria Serbiei au avut o origine straina, incluzandu-le pe Hélène d'Anjou (verisoara a lui Carol I al Siciliei), Anna Dondolo (fiica dogelui Venetiei, Enrico Dandolo), Caterina a Ungariei si Simonida a Bizantului.

Serbia are opt situri culturale considerate de UNESCO Patrimoniu al Umanitatii: manastirile Stari Ras si Sopoćani (din 1979), manastirea Studenica (1986), Complexul Monahal Medieval din Kosovo, care include: manastirea Dečani, Maica noastra de la Ljeviš, Gračanica si Patriarhatul de la Pec- (2004, in pericol din 2006), si Gamzigrad - Romuliana, precum si Palatul lui Galerius, adaugat in 2007. De asemenea, exista doua memorii literare care au fost adăugate pe lista UNESCO ca facand parte din lista Programului Memoriile Lumii : Scripturile Miroslav, manuscrise din secolul XII (adaugate in 2005), si arhiva Nikola Tesla (2003).

 

Munti si turism de iarna

Muntii Serbiei reprezinta bogatia si frumusetea tarii. Principalele caracteristici comune ale muntilor sunt padurile de foioase si conifere, pasuni si fanete, altitudine medie si climat placut, ideale pentru vacantele de vara si iarna, activitati sportive si reabilitare fizica si psihica. Kopaonika, Tara, Muntele Sar si Fruska Gora au fost declarate parcuri nationale, datorita frumusetii lor naturale.

Cea mai dezvoltata statiune montana este Kopaonik (altitudine maxima 2017 m), cunoscuta ca statiune montana a sporturilor de iarna. Cu o traditie de 10 ani, statiunea este renumita in Europa, fiind convenabila pentru toate categoriile de schiori.

Statiunea Kopaonik are 44 km de partii bine intretinute pentru schi alpin si 18 km de partii pentru schi nordic. Partia “Malo Jezero” este dotata cu nocturna. O parte din partiile din statiune dispun de sisteme de intretinere cu zapada artificiala. Partiile sunt conectate printr-un sistem de telescaune si teleschiuri, cu o capacitate toatala de 28600 persoane pe ora. Sistemul este format din 3 telescaune de 4 locuri de viteza (4500 persoane pe ora), 2 telesaune fixe de 4 locuri (4200 persoane pe ora), 5 telescaune de 2 locuri (5880 persoane pe ora), 4 teleschiuri “ancora” (4800 persoane pe ora) si 9 teleschiuri “plate” (73000 persoane pe ora). Statiunea Kopaonik are patinoar si parc de snowboard unde sunt organizate numeroase concursuri internationale si locale.

Parcul national Kopaonik are o suprafata de 11800 m², cu 10 rezervatii naturale.

Caracteristici ale statiunii de schi Kopaonik:

• Diferenta de nivel: 1770 m;
• Cel mai inalt varf: 2017 m;
• Lungime totala partii de schi: 44000 m;
• Capacitate totala telescaune/ teleschiuri: 28600 persoane/ ora;
• Total telescaune/ teleschiuri: 23;
• Total Baby ski lift: 2;
• Trasee – nivel incepataor: 12, nivel mediu: 7; nivel avansat: 4;
• Diferenta maxima de inaltime traseu: 512;
• Cel mai lung traseu: 3500 m;
• Traseu cu nocturna: 450 m;
• Traseu ski nordic : 18 km.

In imprejurimile statiunii se gasesc numeroase obiective turistice interesante, cum ar fi manastirile Sopocani, Studenica, Jicei, Visoki Decani, Patriarhia de la Pec, regiunea viticola Zupa, raul Ibar etc.

Alte activitati sportive: rafting, parapanta, tir (cu arc si sageti), plimbari cu jeep-uri, mountain biking, trasee montane, etc.

Platoul Zlatibor este o statiune climaterica si datorita  programelor moderne de prevenire si intretinere a devenit populara pentru toate categoriile de turisti.

Informatie preluata de pe www.wikipedia.org

 

DOCUMENTE DE CALATORIE: Cetăţenii români nu au nevoie de viză pentru a călători in Republica Serbia pentru perioade de şedere de maxim 90 de zile. Începând cu 12 iunie 2010, cetăţenii români pot călători în Republica Serbia, în baza cărţii de identitate valabile, pentru o perioadă de şedere de maximum 30 de zile. Cetăţenii români minori care nu deţin încă o carte de identitate pot intra în Serbia doar în baza unui paşaport valabil. Cetăţenii românii care călătoresc cu un paşaport valabil, pot rămâne pe teritoriul Serbiei până la 90 de zile într-un interval de 6 luni, fără viză... Vă recomandăm cu insistenţă să încheiaţi o asigurare medicală, de călătorie şi de viaţă pentru întreaga durată a deplasării dumneavoastră. (http://mae.ro/travel-conditions/3742#836)